R.R în turul României – Nordul

În a doua jumătate a celei de a cincea zi din turul României am ajuns şi în Maramureş. Am rămas mai puţin impresionată. Maramureşul nu e ce am crezut ca va fi. Prea modern. Slavă bisericilor din patrimoniul Unesco. De la Săcel am continuat înspre Bogdan Vodă unde am admirat:

Tot în comuna Bogdan Vodă, în Ieud, am vizitat o a doua biserică din lemn, cea mai veche din România, ridicată în 1364 din lemn de brad:

00.31 – în Sighetu Marmaţiei, merg la somn cu geamul deschis şi accent de Maramureş în fundal.

Ziua 6 – 14 august 2009

10.00 – consumat mic dejun, fără palincă de Maramureş, deşi îmi surâde ideea trebuie să conduc. Păcat. Am uitat să adaug că ieri, când admiram cea mai veche biserică de lemn din RO, m-a prins inspiraţia în asemea hal încât am executat câteva poze:

Care mie mi se par interesante şi chiar uşor artistice. Ca să vezi ce influenţă pot avea astfel de monumente.

A, şi toate bisericile de lemn sunt lucrate fără cuie, atât de talentaţi erau meşteşugarii pe acele vremuri. Fascinant.

10.27 – merg să vizitez Memorialul victimelor comunismului şi al rezistenţei din Sighetu Marmaţiei.

12.35 – nu am rezistat decât o oră în fosta închisoare, acum memorial şi unul dintre cele mai bine realizate muzee şi cele mai impresionante pe care le-am văzut în viaţa mea. Kilmainham Gaol e mic copil.

În:

Sincer mi-a venit să plâng …

Revin cu imagini mai pe seară după ce mai descopăr Maramureşul.

02.00 – ajuns în Cluj, din greşeală, da asta e altă poveste. Reiau pe cea de ieri.

Rămăsesem la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din Sighetul Marmaţiei, în care sincer merită să te pierzi ore dacă nu zile, la câtă istorie şi obiecte de muzeu adună. Mi-au atras atenţia, o motocicletă construită la comandă în penitenciarul din Aiud în 1954-55, cu motor din piese de avion WRIGHT şi CYCLONE care a mers la o turaţie de 8000 ture pe minut:

Un port – ţigaret:

Un dicţionar:

Camera de reculegere, unde am aprins o lumânare pentru cei cu adevarat curajoşi:

Cortejiul:

Camera dedicată rezistenţei din munţi, faptul că au fost trădaţi prin spovedania la un preot securist a uneia dintre mamele celor care rezistau comunismului şi multe, multe altele.

Sighetu Marmaţiei, un oraş plăcut care mai păstrează încă elemente vechi în favoarea celor moderne:

Am urmat apoi traseul spre Cimitirul Vesel de la Săpânţa creat în 1935 de către:

Unde am admirat faimoasele epitafe:

Din Săpânţa am încercat să scurtam traseul spre Baia Sprie, pe un drum, trecut pe hartă ca judeţean 183:

Drum care defapt era forestier în toată regula şi pe care l-am evitat, pentru că începuse să plouă şi riscam să repetăm experienţa de miercuri.

Ne-am întors în Sighetu Marmaţiei şi am continuat să admirăm Maramureşul prin Vadu Iezei, Ocna Şugatag, Budeşti, unde localnicii mai păstrează câteva elemente:

Ce ţin de tradiţie şi obiceiuri populare:

Între Budeşti şi Cavnic se află o porţiune de drum, pe care mi-a recomandat-o Andra Zaharia, unde maşina urcă singură. Ne-a luat ceva până am descoperit-o, însă glorios am testat fenomenul.

Peisajele din zonă sunt de o frumuseţe aparte până şi pe vreme ploioasă:

La Surdeşti am admirat cea mai înaltă biserică de lemn din România:

Am continuat prin Plopiş, Tg Lăpuş şi admirând viaţa sălbatică din munţi:

Ne-am rătăcit, târziu în noapte prin Baba, Cheile Babei, Gălgău şi am hotărât să abandonăm traseul propus iniţial şi să o luam înspre Dej cu intenţia de a înnopta în Cluj.

Dar asta e altă filă de poveste.