Sunt acasă, în pat și cu multiple febre musculare, și încă nu îmi vine să cred că am reușit, cu greu și cu piedici, să urc pe cel mai înalt vârf din Balcani, Musala. Nu îmi vine să cred pentru că nu am reușit să urc cel mai înalt vârf din România și am sărit direct la 2925 de metri, cât măsoară oficial, Musala.
Cum aș putea descrie în cuvinte una dintre cele mai cutezătoare experiențe din viața mea? Nu prea știu cum și o să las, ca deobicei, imaginile să vorbească pentru mine:
Ce mi se pare fascinant de fiecare dată când urc pe munte, mai ales iarna, sunt blestemele pe care mi le acord (pentru că nu m-am pregătit fizic, pentru că nu am renunțat la fumat) la urcuș și euforia statică care mă cuprinde când ajung sus, pe vârf.
Ce mă surpinde de fiecare dată când urc pe munte, mai ales iarna, este ușurința cu care ajungi și treci de pragul psihic și fizic în care nu mai vrei nicio bucată de munte și vrei acasă în patul tău. Cât de ușor îți vine să renunți și să rămâi acolo pe munte. Se joacă muntele cu tine, te joci și tu cu el. De fiecare dată câștigă muntele.
Musala, ce păzește parcul național Rila din Bulgaria, cel mai înalt vârf dintre Alpi și Caucazi, a purtat între 1949 și 1962 numele lui Stalin, vechiul său nume bulgăresc fiind TangRa – muntele Zeului cel mai de sus.
Borovets, stațiunea de unde am început ascensiunea, v-o recomand sincer. Mi-a schimbat complet ideea despre Bulgaria. Defapt întreaga aventură în Bulgaria mi-a schimbat complet părerea despre această preafrumoasă țară.
Pentru asta mulțumirile se cuvin lui Vasil (pentru răbdare și preautile informații) ghidul nostru de la High Peaks și lui Eros, pentru invitație. Când mă gândesc cât de greu mi se părea să ajung acolo sus, pornind de jos, de la 2400 și ceva unde era cabana la care ne-am cazat … iar nu îmi vine să cred că am pus bocancul pe 2925 de metri. Mulțumesc și colegilor de tură, pentru ajutor și răbdare.
Părăsesc patul în încercarea de a-mi drege febrele musculare. Picioarele nu le mai pot mișca corect și abdomenu-mi suferă de febră musculară de la prea mult tușit. Nu credeam că poți face febră de la prea mult tușit. Și am tușit așa mult în prima zi pe munte încât la un moment dat nu credeam că o să mai ajung acolo sus, la aproape 3000 de metri. Noroc că am punctat cu fotografii. Defapt nu eu, ci Bleaga, care și-a făcut ca deobicei datoria, fără să se plângă de cele mai cruncene rafale de vânt pe care le-a simțit vreodată (peste 60 km/oră) sau de loviturile de stânci pe care și le-a luat la abrupta coborâre pe lanțuri.
Bine ai revenit. Îţi doresc la mai mare, adică la un vîrf mai mare.
Multamesc si ti pup. Nu cred ca pot un varf mai mare. Cel putin nu acum. Ca ma doare toate alea.
Bravo Roxana! Ma ia cu emotie doar uitandu-ma la poze, nici nu imi pot imagina ce ai simtit cand ai ajuns in varf. La mai mare! 🙂
Adela – sar mana frumos. E greu pana sus si e greu si inapoi jos dar ramai cu amintiri care nu se sterg vreodata.
frumos tare rocsule, frumos tare…
Ma bucur ca place Ocserverule
neata Roxana,
Mersi pt cuvintele bune, ma bucur ft tare ca iti a placut cu noi, inseamna ca am intins scopul!
Urmeaza o tura mai culturala si cu putin catarat ca sa vezi toate minunile din jurul Rusenski Lom
Si sunt sigur ca poti si mai sus sa ajungi:)
V.
Vasil – eu iti multumesc si abia astept sa revaz Bulgaria. Numa sa ma refac ca ma doare muschii intr-un mare fel.
te tin yo minte…. 😛
bv
Mihai – las ca vine si randul tau … sunt convinsa.
Brava, fata! Am ochii plini de zgarieturi ca am avut treaba vineri si n-am putut merge, futu-i! Dar mai e timp.
Alex – multamesc frumos si da, merita sa mergi, e prea frumos pe acolosa si las ca toate is la timpul lor si iarna abia a inceput.
Bravo, bravos, de trei ori BRAVOS. Esti o muntzomanca adevarata si iti multumim pentru imaginile superbe din care ne hranim si noi cetitorii sufletele dornice de creste! 😉
Artistule multumesc sincer si tare ma bucur ca place. Nu prea is io muntzomanca ca asa ma chinui la urcare, de numa numa …
RR – am promis ca o sa fac inca o tura pe lunga Basarbovo, noi 5 care am fost si inca cineva daca vrea, pt niste lectii de catarat si putin cultural:) doar sa vedem cand o sa fie vremea buna, ca stunca trebuie sa fie uscata!
Vasil – apai de amu la primavara cred …
Bravos. Ai mai infrant un demon! 🙂
Asa se zice iYli?
Iti admir preocuparile si hobby-urile si felul relaxat in care le practici. Bravo!
Roxana nu-i chiar asa relaxant :))) insa multumesc frumos.
Buna Roxana,
frumoase imaginile si povestea.
intrebarea mea… cum cel mai inalt munte din Balcani? Grecia nu face parte din Balcani??? si acolo sunt ceva varfuri cu mult mai inalte…
cosmln
Cosmin, e cel mai inalt varf din Balcani… asa zice la carte …
Foarte frumoase sunt imaginile de pe masivul MUSALA, bravo ca ai reusit aceasta performanta (stii cat iubesc eu Alpii si ce frumosi erau cei din ELVETIA)… dar voi echipa… nu ati facut poze sa vedem cum aratati la inaltimile respective?!!
Mi-a placut ideea cu “renuntatul la fumat!!!”. Iti doresc cat mai multe excaladari ale muntilor daca acesta poate fi un sacrificiu…pentru a renunta la fumat. Pupici xxxx
Anette – sarut mana si multumesc frumos pentru cuvintele frumoase. Am si imagini cu colegii de tura http://www.facebook.com/photo.php?fbid=10150124275787656&set=a.491129617655.295132.802232655 insa le pastrez pentru mine, e prea frumos muntele. Dupa sesiunea de tusit care mai mai m-a oprit din urcat pe munte sigur renunt la fumat. Ti pup dulce. xxx
Ca spectator nu poti decat sa deschizii ochii mari si sa te mire frumusetea, te lasa fara cuvinte intr-adevar, insa ca actor pe “scena” nu poti decat sa respiri fericirea de la inaltimea respectiva si sa te bucuri ca esti. Sanatate suficienta cat sa iti colorezi viata cu ture de genul! Felicitari!
Multumesc sincer Lala. Sa fie, sa fie.
…..uaaauu, impresionant !!!
te felicit pentru curajul care l-ai avut
sper sa ajung si eu pe acolo daca tot prietenul meu e din Bulgaria mai exact din orasul Sandanski care este situat la poalele muntelui Pirin, varful cel mai inalt fiind Vihren
am vazut pozele si sunt la fel de impresinante iti recomandam sa-l urci.
Sar mana frumos Corina. Nu-i foarte greu de ajuns pe Musala. Iti trebe doar conditie fizica si multa atentie. Sper sa revin cat de curand in zona.
…… o mica paranteza..
varful Vihren e cu doar 11 metri mai mic ca si Musala
cel face deosebit sunt obstacolele iar odata ajunsa acolo ai sa vezi tot virful din marmol
…din cate mi se sopteste pe aici 🙂