Deşi cu apa nu mă înţeleg la fel de bine precum cu pământul mi-am dorit să încerc şi o plimbare pe apă cu caiacul. Mulţumită invitaţiei lui Eros şi celor de la McClaude Sport am gustat din plin Argeşul, pe o porţiune destul de dificilă din câte am înţeles, de la barajul Piteşti în jos. Că în sus nu se poate, am încercat.
Evident am căzut în apă şi am crezut sincer că mi-am găsit sfârşitul când am cazut sub caiac şi mă chinuiam să ies la suprafaţă. Dar senzaţia e mai intensă doar prima oară. Am băut şi ceva apă de Argeş pentru că ne-a prins râul în vâltoarea sa şi am curs la vale o vreme bună până am reuşit să ne urcăm înapoi în caiac. Extremă senzaţie. Acum abia aştept următoarea tură, atunci îmi înjuram zilele şi decizia. Până la o dovadă video din partea organizatorilor mă prezint cu minunăţia de caiac roşu care mi-a consumat extrem energia.
După plimbarea pe Argeş, în aşteptarea grătarului bine meritat m-am jucat cu al meu drag FZ38 Lumix:
Şi al său magnific zoom:
Încă nu am aflat cum o cheamă pe domnişoara gâză care cu greu m-a lăsat să mă apropii foarte mult de ea. Sau o fi fost surorile ei. Cine ştie, cert e că arată magnific sub lentilă.
Dacă află cineva cum o cheamă, rog să mă informaţi şi pe mine.
Revin cu video de la prima mea aventură pe Argeş. Până atunci recomand sincer caiacul, merită toată apa înghiţită şi e la fel de extrem precum offroad-ul sau “pe coclauri cu 4×4”.
Revenit cu imagini de la cei de la McClaude Sport:
Rozul nu a fost opţiunea mea.
Partea liniştită a Argeşului. Mai multe fotografii … aici…
Şi un filmuleţ în care mi se vede şi mie fizicul şi coechipierul Eros.
Azi după ce mi-am numărat vânătăile am ajuns la concluzia ca abia aştept urmatoarea tură de caiac. Şi nu numai.
Între timp, mulţumită documentarii unui baiat drăguţ, am aflat şi cum o cheamă pe domnişoara mea gâză – Vagrant Darter şi cum arată ea fotografiată profesionist:
Bun şi al meu FZ38 Lumix, nu?
Esti criminala. Pina si in poza cu caiacul ai iesit cu buzele tuguiate. Bestialo! 🙂
Esti criminala. Pina si in poza cu caiacul ai iesit cu buzele tuguiate. Bestialo! 🙂
excelent!!! nu pot decat sa fiu gelos pe tupeul tau de a face caiac singura-n barcuta. am fost si eu intr-un din ala, am mers vreo 16km pe-o apa relativ calma, cu doar doua portiuni de viteza si denivelari, scurte ca marime. e o senzatie extraordinara dar si un sport dur si solicitant!
@Naicu – unde bre ca nici macar nu mi se vede fatza …
@Envi – pai nu am fost singura in barca, daca eram singura picam de mai multe ori si aveam mai multe vanatai :)\)
Esti nebuna cu acte in regula si liniuta rosie pe buletin, dar esti nebuna noastra cea draga! Asa ca pupam pe manutze, sa treaca vanataile! 😉
@R.R daca mai vrei, cand vinataile abia incep sa-ti apara, inseamna ca n-o fost chiar asa de rau pana la urma :))
@envi nu e tupeu, e inconstientza :p
@artistu :)))))))) place cum suna. Da zau nu e asa grav cum pare, dupa ce treci de prima “inecare” totul e foarte simplu :))) Multam frumos si sincer
@Eros – acu mi se pare floare la ureche atunci stii bine ca juram ca nu ma mai dau cu caiacul :))))
super, super! eu am fost la rafting in primavara, pe cris. o fost minunate senzatiile, dar in caiac nu am vrut sa ma urc nicicum :))
poza cu caiacul pe uscat e cea mai tare…
Frumooos, frumooos ! Pana la urma ce culoare avea costumul de baie ? 😀
Vad ca ti-ai facut botezul. Acum esti numai buna de senzatii tari la Cascada Putnei, Lepsa,Vrancea. ;))
@Daiana – cum ar veni raftingul e mai putin extrem precum caiacul?
@Andrei – pai am vrut sa vad daca merge si pe uscat
@danbrasov – costumu fu alb cu dungi rosii. Da si inca cum mi-am facut botezul. La cascade nu stiu … mai vedem, imi mai trebe curaj :))))
da…dar eu nu la asta ma refeream…
un pic da, ca is 12 persoane intr-o barca, din cate imi aduc aminte. oricum, mie mi-a fost frica sa fiu de una singura in canoe, nici nu stiam inota pe atunci. dupa ce m-am intors am invatat :)))
oricum, din cate am aflat de la cei care s-au dat cu caiacul, e mult mai intensa experienta decat la rafting. a! si inca ceva: se pare ca fetele isi tin mai bine echilibrul in caiac decat baietii; cica e legat de centrul de greutate, haha, ca la tocuri, as adauga eu…
@Andrei – da la ce te refereai?
@Daiana – apai eu nu prea mi-am tinut echilibrul caci am picat de 2 ori, da asta pentru ca nu am tinut barca perpenticular pe valuri :))))))
oh, Doamne, recunosc ca nu as avea curajul! (mai ales ca nu stiu sa inot, asa ca… ) toata admiratia, clar mai am niscaiva frici de infruntat 😀
@carola – apai nici eu nu stiu sa inot dar pe rau chiar nu conteaza sa stii, ai vesta oricum si trebuie doar sa stii sa te scoti la supravata si sa lupti pentru supravetuire. Suna grav da nu e deloc, oricum nu te ineci ca nu ai cum, apa e prea mica.Merita insa sa incerci, daca iti plac provocarile.