Sufăr de o lene putred de profundă

Însă numai ieri şi azi, mâine mă întorc la birou la creativ şi la stiinţific. Am impresia că atunci când obţii ceea ce doreai foarte mult, după, eşti epuizat din toate punctele pentru că ai depus efort să te bucuri de ceea ce ai obţinut pentru că doreai foarte mult. Adică îţi doreşti ceva foarte mult, munceşti mult să obţii şi când ai obţinut, după tot munceşti mult să te bucuri că ai obţinut ceea ce îţi doreai foarte mult. Am sens? Că mie mi se pare că nu. Mă întorc la documentarele de duminică pentru că nu ştiam că prin secolul XIX un anume, oarecare vindea timpul la 200 de clienţi, timpul oficial, cel de la Greenwich.

Similar Posts

15 Comments

  1. este o chestie definitorie pentru natura umana ca un om sa nu fie niciodata multumit cu ce are in prezent si sa-si doreasca mai mult … asa ca are sens ce zici tu mai sus … keep walking, jonny walker 🙂

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.